Odată
Am fost durerea,
fericirea,
lumina
și mângâierea.
M-ai suportat,
m-ai gustat,
chiar m-ai stins uneori.
Dar n-am uitat cum a tunat
în înaltul cerului
vocea ta, spunând "adio".
Am amuțit și-am îndrăznit
să sper că, n-ai fost tu;
a fost doar ecoul păcatului tău
urcând spre ochii cerului albastru,
bătând cu palmele
la porțile destinului.
poezie de Elena Buțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Elena Buțu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.