Petala pe ochi
Ochiul verzui al minții tale
A fost străpuns de o rază de soare.
Și ochii tăi verzi
Erau dintr- o dată
Roșiatici, ca soarele la apus seara,
În vară.
Pe pleoapă purtai
Petală roșie de la o floare.
Nu știu de ce,
Dar credeam că ochiul te doare.
Am vrut mâna ciungă să o întind,
Pleoapa să ți- o ridic.
Dar cum să o întind?!
Că prin a ei durere nu mai simțeam nimic.
Piciorul, alene, cel șchiop,
Îl târam prin lanul de maci.
Voiam să- nțeleg
A cărui petală
O purtai pe acel ochi verzui- sângeriu.
Îti spun, am știut că petala este de mac!
Pentru ca macul, tie, atunci ti- a fost drag.
Mâna o să mi - o cos
Să nu îmi mai fie ciungă.
Pucioru- l ridic
Să pot să alerg
Când rămân doar o umbră.
Îți deschid ochiul.
Petala ți l- a vindecat.
Să pui, în lan, înapoi,
Petala din ochiul de drac.
poezie de Simona Moise (aprilie 2018)
Adăugat de MONIQUE
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Simona Moise. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.