Ochi tăi
șuierat de locomotivă,
stau amorțit, geam înțepenit,
tăcere sonoră,
se deschide parcă în vis
ușa ce dă... chiar spre mine.
scuzați vă rog...
îmi dați și mie voie?
eu nu pot să mă mișc.
rămas mut de uimire, e vis,
e rai, e închipuire?
sau sunt rămas în adormire?
vă rog, să vă ajut!
stați puțin, nu-i greu,
ating cu mâna ceva ce...
inima-mi răpune,
doamne ce fior...
ochi negri de cărbune,
diamante sclipind lucitor,
ce privesc uimiți sclipind vesel,
la mine.
tresar căci aud șuierat,
eram cu mulți ani în urmă,
în fața mea este un băiat,
ce semăna la fel ca și tine.
este el, al nostru!
de ce ai plecat, tu, acolo?
undeva departe, departe,
tu, a mea iubire?
ochi de diamant, negru cărbune?
poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Viorel Muha. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.