Osânda

Urca Isus cu crucea-n spate
Urca — urmat de atât popor
Venit să-i vadă cruda moarte
Şi chinul Lui — îngrozitor

Slăbit Isus şi plin de sânge
Urca atunci cu pasul rar
Pe atâţi văzând cum Fiinţa-i plânge
Când El suia chiar pe Calvar

Bătut cumplit şi schingiuit
Purtându-şi crucea se ducea
Ca cel din urmă osândit
Viaţa pentru noi să-şi dea

Slăbit de chin şi dă bătaie
Lupta s-ajungă până sus
Dar crucea vai iată-l îndoaie
Deşi se vrea blând şi supus

Puterile l-au părăsit
Dar urcă — urcă spre Golgota
Să fie Domnul răstignit
De plânge sus chiar însuşi bolta

Aşa mulţime de popor
Călca uşor pe urma Lui
Mulţimi de preoţi şi sobor
Să vadă moartea Domnului

Veneau şi mulţi din cei pe care
Isus Hristos i-a învăţat
Cum să alerge pe cărare
Păstrându-şi sufletul curat

Veneau femei din Galileea
Ce-n viaţă ele l-au slujit
Şi ucenicii din Iudeea
Din inimă ce l-au iubit

Cu lacrimi grele atâţi plângeu
Văzându-l dat chiar la pierzare
Pe Cel pe care îl iubeau
Căci El — le dărui salvare

Veneau femeile la rând
Acele care l-au urmat
Amar plângând amar plângând
Pe Domnul Vieţii — Adevărat

Nu mă plângeţi voi pe Mine
Isus s-a-ntors şi le-a vorbit
Căci iată vremea de acum vine
Să fie statul pedepsit

Atunci de munţi se vor ruga
Atâţia peste ei să cadă
Căci nu îşi vor dori viaţa
Ci doar de chinuri ei să scape

Urca Isus cu crucea-n spate
Urmat de atât de mult popor
Cu încă doi — ce daţi la moarte
Au fost de-a lor judecător

Pe la ceasul al treielea Isus
Era pe cruce răstignit
Păcatul nostru l-a răpus
Şi preţul nostru l-a plătit

Cu viaţa Lui plăti păcatul
Prin chinuri groaznice şi amare
Pe lume cum n-a fost un altul
Dat la chin şi la pierzare

Isus Hristos i-a învăţat
Pe oameni numai Adevărul
Şi atâţi bolnavi a vindecat
Căci omul însuşi i-a fost ţelul

El orbilor le-a dat vedere
Şi muţilor le-a dat cuvânt
Ieşea din Sine o putere
Ce vindeca sufletul frânt

De ce-a fost Isus condamnat
Când a trăit fără de pată
Căci iată însuşi chiar Pilat
A pus oştenii să îl bată

Şi apoi să îl elibereze
Dregătorul iată a vrut
Şi nu-n sicriu să îl aşeze
Poporul tot — cum a cerut

Prin zări albastre acum mă uit
Şi-l văd pe Isus prin credinţă
Apoi m-apropii — şi ascult
Pe-a Domnului Isus Fiinţă

O vai vai — Ierusalime
Dacă tu ai fi cunoscut
Lucrurile ce pace-n tine
Ţi-ar fi adus-o-n chip plăcut

Dar astăzi ele sunt ascunse
De ochii tăi să nu le vezi
Când ele ţie ţi-au fost spuse
N-ai vrut în Mine să te-ncrezi

Dar peste tine vor veni
Zile grele când vrăşmaşii
De moarte chiar te vor lovi
L-atâţi luând din tine paşii

Cu şanţuri vei fi-mpresurat
Şi atacat fără cruţare
Căci tu o vai n-ai ascultat
Pe veci să-mi dai a ta cărare

Vei fi una cu pământul
Tu şi chiar copiii tăi
Căci ai refuzat Cuvântul
Urmând cărarea celor răi

Şi-n tine piatră peste piatră
Să ştii că nu va rămânea
Căci n-ai ştiut când cercetată
A fost să fie fiinţa ta

Ierusalime Ierusalime
Care omori pe proroci şi ucizi
Pe cei trimişi din cer la tine
Căci ochii vieţii îi închizi

Iată că ţi se lasă casa pustie
Căci nu te-ai vrut sub aripile Mele
Şi acum vremea e târzie
Şi sunt pe cer puţine stele

Pe Domnul — Israel l-a osândit
Evanghelia cum ne arată
Rănit flămând şi biciuit
Crucea grea — iată o poartă

Suferinţele noastre le-a purtat
Şi durerile noastre asupra Lui
Atunic Hristos ni le-a luat
El Fiul Sfânt al cerului

Noi cu toţii rătăceam
Ca nişte oi fiecare
De viaţa noastră ne vedeam
Alergând doar la pierzare

Isus a fost între cei răi
Şi mormântul Lui cu cel bogat
Dar Tatăl Sfânt printre ai Săi
În cer la Sine l-a luat

Şi prin Isus s-a împlinit
Şi Psalmul douăzeci şi doi
Când El pe cruce răstignit
Muri-n ocară pentru noi

Iată o altă prorocie
Făcută Însăşi de Hristos
Ţi se lasă — casa pustie
Ierusalime aici jos

Şi două mii de ani aproape
Israel n-a existat
Ci doar fărâme peste ape
Ce-a spus Isus — e adevăr curat

Însă Israel — nici azi nu crede
Cuvântul sfânt de Moise spus
Căci cine-n Isus se încrede
Şi Tatălui îi e supus

Viaţa-n sine el o are
Şi e spălat şi curăţat
Salvat fiind de la pierzare
Căci Domnul a plătit al lui păcat

Isus e Fiul Celui Prea Înalt
Din Psalmul doi cu versul şapte
Şi tot ce e în lung şi-n lat
Prin El doar — au fost create

Şi iată care-i legătura
Dintre Isus şi Sfânta Carte
În Psalmul doi acum Scriptura
Ne aduce veşti adevărate

Tu le vei zdrobi cu un toiag de fier
Pe nemurile — moştenire
Ce i-au fost promise de sub cer
Cuvântul — merge spre-mplinire

Căci iată-n Apocalipsa dar
Nouăşpe cu cinşpe ni se spune
De-un toiag de fier şi iar
Pe neamuri El le va supune

Meşterul Lui Dumnezeu
Din Proverbe opt cu treizeci
Cu Tatăl — Isus e mereu
În Faţa Lui să i te-apleci

Căci şi Isaia — Dumnezeu
În nouă cu şase îl numeşte
Doar El în veci Tatălui Său
Ascultarea-i — dăruieşte

Cine e Odrasla din Isai
Şi Vlăstar din rădăcină
Pe pământ care un rai
Va aduce la lumină

Lupul când va locui
Împreună chiar cu mielul
Şi amândoi vor veţui
Pacea doar fiind însemnul

În Daniel nouă ni se spune
Unsul va fi stârpit
Deci ucis în astă lume
Chiar pe cruce răstignit

Israel — pe Mesia-l aşteaptă
Însă El a fost ucis
Căci viaţa adevărată
Domnul nouă ne-a descris

Şi e limpede Scriptura
Israel în plâns amar
Îşi va adânci făptura
Pentru Cel de pe Calvar

Iată dar acum Cuvântul
Ce ne spune tuturor
Israel îl va vedea pe Domnul
Şi-nntr-un plâns necruţător

Va plânge întreaga ţară
Pentru Cel ce l-au străpuns
Sus pe Golgota amară
Căci muri — Domnul Isus

Chiar prorocul Zaharia
În doişpe el ne vorbeşte
Nicidecum de bucuria
Ci de jalea ce loveşte

Ţara-ntreagă a lui Israel
Străpungându-l pe Mesia
Domnul a ieşit din el
Şi-a-nceput apoi urgia

Două mii de ani aproape
Israel prin fundul mării
A păşit pe-a lumii ape
Prin adâncu încercării

Însă el se va întoarce
Şi prin plânsul lui amar
Va primi în sânu-i pace
Sus privind înspre Calvar

La Acel ce l-a străpuns
Moartea Lui de zor cerând
Căci acesta e Isus
Fiul Celui Prea Înalt — murind

Pentru întreaga omenire
Domnul Isus a plătit
Omul în nepprihănire
Să trăiască negreşit

Şi Israel prin Hristos
Va primi viaţa vie
Dintre lei când va fi scos
Să-i cânte în veşnicie

Căci în masă se va-ntoarce
Israel dar la Isus
Şi-apoi însuşi plin de pace
S-a-nchina Celui de sus

Doar Hristosul a plătit
Omenirii-ntreaga vină
Când pe cruce a murit
El ce-a spus — Eu sunt lumină

Şi sunt Uşa şi Păstorul
Celor care-n ei mă vor
Calea Viaţa şi Adevărul
Pentru veci — Mântuitor

O veniţi acum la ape
Vin şi lapte cumpăraţi
Eu mereu vă sunt aproape
Viaţa pururi s-o luaţi

poezie de Ioan Daniel Bălan (3 aprilie 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Votează! | Copiază!