Preţul nesocotirii (Ioan 12,48)

(Întâmplarea s-a consumat în Ohio, SUA, sub guvernatorul George Nash, între anii 1900-l904. Numele personajelor şi unele aspecte ale întâmplării sunt împrumutate.)

Se spune că domnul Popa, dintr-un oarecare sat,
Ar fi zis ceva-mpotriva, la organele de stat.
Cei cu legea îl luară şi, în tribunal băgat,
I s-a dat sentinţa morţii: să fie decapitat!
Însă nu-şi făcea el grijuri, căci un neam de-al lui sus-pus,
Avea pile chiar la şeful statului cel mai de sus.
Şi într-adevăr, acela a ajuns până la rege,
Singurul ce-avea putinţa o sentinţă să dezlege.
Regele, un om cu suflet, ascultă şi-i zise: "Bine.
Scriu cum m-ai rugat decretul şi-i va fi dus chiar de mine".
Iar a doua zi apare regele-mbrăcat normal
La-nchisoarea cu pricina. Mergând el pe culoar,
A ajuns lângă celula celui ce fu condamnat.
Însă ce să vezi, acesta, era foarte ocupat.
Regele-l chemă pe nume şi ţinând în mâini hârtia,
Îi spunea că îi aduce vestea bună, amnistia.
Condamnatul, aruncându-i o privire-n vânt fugară,
Şi zărind îmbrăcămintea-i cea de rând aşa normală,
Zise: "Du-te, mă, de-aicea, coate goale, pierde-vară!"
Regele, respins tot timpul, fu silit să iasă-afară.
După ce primi onorul, se-mbarcă şi-o luă din loc.
Rudele lui domnul Popa însă au rămas pe loc.
De îndată ce convoiul se pierdu în depărtare,
Rudele dădură buzna, cu o bucurie mare,
Să vadă pe domnul Popa a cărui eliberare
Fu adusă de instanţa ţării cea mai de onoare.
Dar... şi ochii le-ngheţară, căci în lanţuri închingat
Domnul Popa nu-i nici vorbă să fie eliberat,
Îl priveau toţi muţi de groază. Dar el, neînţelegând,
Începu să povestească, mai în glumă, mai râzând,
De un paznic de-nchisoare, ce-i aduse o hârtie
Pretinzând că aia este pentru dânsul amnistie.
"Şi - continuă el mândru - eu i-am spus să iasă-afară,
N-am nevoie de ajutorul unui simplu pierde-vară.
Căci ştiam că o să-mi vină de la voi un ajutor.
Dar... ia staţi! Ce se întâmplă? Arătaţi îngrozitor!"
"Da, răspunse-atunci unul, zguduit de-un plâns cumplit,
Însă ajutorul nostru tu ţi l-ai nesocotit.
Căci acela pierde-vară şi, cum zici tu, coate goale,
Era regele-aducându-ţi vestea liberării tale."
"Vai, urlă întemniţatul, mergeţi fuga la el voi,
Şi scuzându-mi nebunia, să-l chemaţi aici-napoi!"
"Nu - îi fu atunci răspunsul - el nu-i la cheremul tău;
El dă ordine şi cheamă; tu eşti doar biet servul său.
Ba de-acuma vina-ţi este incredibil mult mai mare,
Căci i-ai zis la rege-n faţă vorbe batjocoritoare.
Cine crezi că de mânia-i să te scape azi mai poate?
O, nenorocit de tine! Vina ta iniţială
Îţi fusese ridicată chiar de curtea marţială.
Astăzi nu mai mori de-aceea, ci pentru că din mândrie
Ţi-ai respins singur iertarea, ba încă prin băşcălie.
Orice-n lume se mai iartă; dar după ce-nfrunţi pe rege,
Nu mai sunt sub soare pravili care să te libereze."
Şi-a murit nefericitul, din utopică mândrie,
Ignorând liberatorul şi a lui scumpă solie.

Dar povestea asta tristă nu se termină la el,
Căci se află azi sub soare milioane, mulţi la fel.
Hai să ne gândim. De pildă, care dintre noi ar spune:
"Eu n-am supărat pe Domnul, de când mă cunosc pe lume!"?

Toată rasa omenească, din Adam scoborâtoare,
Toţi care populăm pământul ne naştem în închisoare.
Atunci, Dumnezeul slavei, împăratul Cel ceresc,
Dezbrăcându-Se de slavă şi luând chip omenesc,
A venit El în persoană şi decretul ne-a adus,
Prin Cuvântul din Scriptură spus de Fiul Său Isus.
Ai primit tu deci decretul? Sau, deşi în închisoare,
Ai rămas ca domnul Popa mai departe-n nepăsare?
Uite, vreau să ştii azi bine: fiecare om în viaţă,
Care în vreun fel sau altul spre Isus îţi dă povaţă,
El înseamnă pentru tine că-mpăratul, Sfântul Rege,
Te caută-n închisoare, ca să te elibereze.
Ce-ai făcut tu cu-mpăratul? Ce-ai avea de spus acum?
Faci şi tu ca domnul Popa? Râzi şi-apoi îţi vezi de drum?
Fii atent şi ia aminte: azi te roagă şi te-mbie,
Mâine însă, dai socoată ce-ai făcut cu-a Lui solie.
Astăzi ţi-a trimis pe însuşi Fiul Său să îl primeşti.
Dacă nu-L accepţi acuma, mâine geaba te căieşti.
Iară tu acela care I-ai luat numai iertarea,
Dar de pofta firii tale n-ai primit eliberarea,
Ce faci tu azi, când prin mine El ţi-aduce-acest decret?
Sau, de vrei ca întrebarea să îţi sune mai concret,
Te întreabă: faci tu oare toate pentru slava Lui,
Cum a dat Cel Sfânt porunca, prin Cuvântul Domnului?
Când ţi-ai cheltuit dolarul, pentru-a cui plăcere-ai dat?
Pentru gustul tău sau slava Lui ce te-a răscumpărat?
Ţi-a rămas o oră liber şi citeşti nu scrieri rele;
întrebarea-i însă: cine e satisfăcut prin ele?
Ţi-ai deschis televizorul - pofta cui o împlineşti?
Pe a Domnului din ceruri? Sau a firii pământeşti?
Aşa cum prea des se-ntâmplă, rău te-a supărat un frate;
Tu nu-i zici, nu-i faci nimica, dar îl ţii tare departe.
Faci aceasta din iubire, pentru slava lui Hristos?
Sau iubirea închisorii, eului tău arţăgos?

Lista ar cuprinde multe, dar eu mă opresc acum
Şi te rog ca şi tu, frate, să te-opreşti puţin din drum.
Vezi dacă-nchisoarea poftei firii tale rob te ţine,
Iute ia-ţi eliberarea anunţată azi prin mine.
Nu te-mpiedica de faptul că sunt om de rând şi eu,
Căci mesaju-acesta-ţi vine direct de la Dumnezeu.

Aşadar, în orişicare închisoare te găseşti,
Recunoaşte-ţi tot păcatul, iute-apoi să te grăbeşti,
Să primeşti şi mesagerul, adică pe Duhul Sfânt,
Căci El apoi te va face, dintr-un rob, un liber sfânt.

poezie de Valdi Herman
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!