Mi-am cusut Iov 15:15-22,17:1-10
Mi-am cusut apoi un sac de piele
Și țărâna-n pleoape mi s-a pus
Umbra morții-apasă peste ele
Plânsul mult aproape m-a răpus.
Totuși n-am făcut nici o greșeală
Fără șovăire-am fost în pași...
Sângele să-mi iasă la iveala
Azi, te rog, pământule, să-l lași.
Vaietele mele să răsune
Până-n zare, dincolo de ea
Am în cer un martor ce va spune
Tuturora de durerea mea.
Prietenii îi știu că râd de mine
Dar mă rog plângând la Dumnezeu,
Fă dreptate omului la Tine,
Fă-mi dreptate-n fața lor mai vreu.
Anii mi se scurg spre neființa,
Doar un lucru vin să Te mai rog,
Să mă-ntorc nu-mi este cu putință,
Pune-Te-naintea Ta zălog.
Pentru mine, Doamne, nu Te-ascunde -
Am răbdat batjocuri, suferinți -
Altfel cine ar putea răspunde
Pentru mine astăzi între sfinți?...
Când mă prinde jalea ca-ntr-un clește
Cei făr' de prihană-s împietriți,
Totuși cel curat se întărește
Însă prieteni, prieteni, voi veniți.
Să v-arat că înțelept nu este
Unul printre voi, ce, de-au murit
Toate-acele planuri de poveste
Ce cu-atâta drag le-am făurit?...
Și mai spuneți noaptea că-i lumină
Când e întuneric și nimic...
Locuința morților să vină
O aștept, culcușul să-mi ridic.
Și când gropii-i strig fără de teamă:
"Tu ești, groapă, astăzi, tatăl meu,
Viermilor îmi sunteți soră, mamă
Unde mi-e nădejdea, Dumnezeu?...
Cu nădejdea azi mă iau de mână,
Care este azi nădejdea mea?
Când cu ea ne ducem în țărână,
Cine-n lumea asta va vedea?...
Amin!
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Adriana Cristea. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.