Cuget de seară
e o delăsarea a cerului zăpăcit
de emoția de început a unui violet
zbânțuit prin împrejur.
e o posibilă traumă
a ierbii ce urcă în poezii.
acuși fug numai stele pe bălți
și un glas apsidal
născut doar pentru încercuit,
va îngriji foloasele gleznei
lenii dispuse radial.
bubuie însingurarea, vâjâie mireasma
e o hoinăreală de gând neaciuat
ce sigur se va întrerupe
în spița ochiului peregrin
acum el depărtării convingere plecat
pentru a se înfrupta din senin.
mai trebuiesc niște realități date în iubiri acum
niște lustruiri de candori abstracte
învățarea osului cu împuținatul de lut
căci oricum strigătul lui de rânjit
va da într-un absolut
în coji de racle.
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.