Eu și Prutul
eu veneam râzând spre tine
alergând pe o câmpie
tu treceai Prutul înot
fără barcă, fără pod
și-ai găsit în răzeșie
fată cu macii pe ie
fără un baltag pe masă
doar cu Ștefan pe o creastă
de pe margine de apă
gândul meu azi te dezleagă
de-amintirea ce te-ncearcă
cu ochi negri de olteancă.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.