Voci... gânduri
Voci străbătând întunericul sumbru
Mă cheamă în adâncurile neștiute
Dar unde?
Vântul suspină, ploaia mă ceartă
Nu-i nimeni în lume, în gând să m-asculte
Vreodată...
Printre gene albastre un vis se strecoară
Și-alerg după el, în mister,...
Giuavaer
De lacrimi și gânduri, pe-ntinsele rânduri
Îl pierd printre degete fragede,
Obosite de ger.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Rodica Nicoleta Ion. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.