O pasăre "Phoenix"

În dansul fremătând al vieţii puteai să-mi fii
Vis pe căi neştiute ce se pierde în taină ca spuma mării
Închisă într-o saticlă de şampanie.
Eu în lumină de candele te port în patul fericirii,
Plutind extaziat de frumuseţea ta
Şi de mirosul florilor ce eu ţi-am aşezat în păr.
Şi noi, aciuiaţi în ploaia viselor
Sub streaşina gândurilor...
Ne atingeam, ascunzându-te la pieptul meu
Când tu m-ai străbătut ca o descărcare electrică
Ce n-am ştiut s-o definesc.
Defibrilator sau fulger nocturn?!
Trezindu-mă din comă ca pe un alpinist,
Intrat în hipotermie,
După ce-a escaladat un munte de plăceri,
Lovindu-se cu tâmpla de stele,
Căţărandu-se pe tine, cu schiurile-n mâini şi aripi la picioare,
Alunecând pe tine ca pe derdeluş,
Zburând şi ţopăind în jurul tău,
Cu fluturi în stomac şi în creieri cu greieri.
Acum, mă agăţ de ultima-mi suflare,
Îinfigându-mi ghiarele gândurilor în tine.
Căzându-ţi în genunchi.
Lângă picioare flori de trandafir -
Iertare cer la tine, greşala vieţii mele, ca plată suferim.
Ceasul meu bun, sau rău, clepsidră de cleştar!
Un măr ce se rostogoleşte pe-un altar
Şi se opreşte din drumul său de-o rochie căzută pe podea...
Clipe dulci pe perini moi, prosperitate a vieţii,
Caldura inimii, gustul de nectar,
Tu sensul infinitului -
Pas în doi, duet, duel banal.
Iubire ascunsă în suflet, ce m-a speriat ani şi ani...
Acum pentru mine un "sperie ciori, fără paie ",
Un toc ce scârţâie pe hârtie,
Iute ca un iepure de câmpie,
Ce scurmă pământul de frica unui ogar.
Te aşeaz pe hârtie - nădejde în ceaţă.
Versurile mele - pui golaşi în cuib de rândunele,
Stropi de apă vie şi ploaie de stele...
Iubire, pasăre renăscută din cenuşă
Şi făr de aripile creaţiilor mele.

poezie de Diodor Firulescu din Viaţa într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!