Răsărituri pustii
Lumina încă mai pâlpâie-afară,
Lumea se pregătește pentru încă o seară,
Azi se vor naște iubiri pe pământ,
Alte muri-vor, alte mai sunt
Sunt nopți în care-ți aud răsuflarea zâmbind,
Din întuneric mă-nchin aceluiași gând:
Ești lângă mine, mă iubești... sunt om,
Nopți când doresc să visez că nu dorm...
Dar când mă trezesc și privirea nu-nșeală -
Văd camera albă, tăcută, dar goală
Și-atunci înțeleg că tu nu mai vii...
Nu vreau să mai văd răsărituri pustii!
poezie de Daniel Dumitru
Adăugat de Natasa Radu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Daniel Dumitru. [Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- poezii despre întuneric
- poezii despre visare
- poezii despre tăcere
- poezii despre somn
- poezii despre seară
- poezii despre prezent
- poezii despre noapte
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.