O palmă
Umilința este o palmă
învinețită de frig
un cap înfundat în guler
o gură care inspiră aerul expirat de alte guri
Umilința e soțul și soția
mama noastră și a părinților noștri
fiica pruncilor noștri vii și a celor
pe care nu i-am lăsat să se nască
Umilința e sărutul așteptat cu anii
respins de ceara sleită între degete
sexul fotografiat ce pare atât de ireal
și cel blestemat pentru veșnica sa puritate
Umilința se cuibărește în craniile pustii
în buzunarele goale în inimile deșarte
ea ne intră în măduva oaselor ne suge sângele
Umilința ne omoară zi cu zi
dar cum să trăim fără ea
cum să ajungem la țărmul tot mai îndepărtat al demnității?
poezie de Tamara Zub
Adăugat de Marina Agelanu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Tamara Zub. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.