Sonet consonant
Primăvara instinctelor tale,
Tresare prin somnu-i buimac,
Cu duhu-ți de ambră mă-mbrac,
Visând la nuntiri vegetale...
Urcăm la-nălțimi zenitale,
Tu roșie, ca floarea de mac,
Cu fluturi verzui în stomac,
Eu zeu cu priviri abisale.
Îmbinăm două mici universuri,
Uneori, Simm, tu mă crezi desuet,
Înnotăm voluptos printre versuri,
Ne vrăjim, consonant, c-un sonet,
Versul nostru-i cu multe-nțelesuri,
E rotund, aromat și... complet! I
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Dumitru Sârghie. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.