Răsărit de lună pe mare
Din bezna nopții luna-începe să-și ridice capul;
Acum, un chip rătăcit și palid se-înalță jumătate
Deasupra mării: și-astfel, încet, din adâncuri, cât dulapul,
Se ivește-un trup de înecat, solemn, din eternitate.
poezie de Thomas Bailey Aldrich, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.