Rânjet albastru
Iubirea se bălăcește într-o lacrimă,
Valve stelare îi cuprind diamantul,
Statui de rumeguș răstoarnă trunchiul
În suspensia maturizând bărbatul.
Materia vuiește în creștetul de nea,
Scara încercării coboară în unde,
Pe burta incoloră a somnului doarme
Nenașterea care-n vacarm se ascunde.
Zbuciumul adăpostește elocvența,
Realitatea derizorie doarme pe-o pâine,
Mușcă din ea și forma rămâne
Un rânjet albastru de câine.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.