Autoportret
Sunt Cain și nu mă căiesc de rele,
Sunt Iuda și nu plâng de ce-am vândut,
Urăsc pe Iov, răbdare n-am, nici jele,
Sunt om contemporan, sunt prefăcut!
Sunt Lucifer, mândria mi-i pecete,
Caiafa sunt și-adeseori Pilat,
Baraba mă numesc, pe verighete
Port chipul lui Mamona incrustat!
Ochii mi-s de Irod în desfrânare,
Râvna de-averi e-a Cezarului rău,
Nimic din ce-i durere nu mă doare,
Sunt Dioclețian, mi-i gura--hău!
Traian sunt, ce din iad spre Cer privește,
La care sfântul Ioan Damaschin
Rugându-se-ndelung, primit-a veste
Că Tatăl i-a scos sufletul din chin.
poezie de Traian Vasilcău (2018)
Adăugat de Traian Vasilcău
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre Ion
- poezii despre verighete
- poezii despre suflet
- poezii despre sfinți
- poezii despre religie
- poezii despre plâns
- poezii despre ochi
- poezii despre mândrie
- poezii despre iad
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultimele zile au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.