Antropogeneză (II)
Cum ar fi fost o lume fără tine?
Nici Creatorul nu s-a obosit într-ale Sale
să caute alternativă și din Sine
să dea bărbatului Adam o altă cale!
Acum, privind în urmă, văd femeia
călătorind cu noi timp de milenii,
umăr la umăr stând lângă aceia
cu care-au construit case, imperii...
Nu pot concepe-ntreaga existență
fără femeile ce ne nasc plozii
fără culoarea lor, fără esență...
... o lume fără ele au nerozii!
Știința-i dă peste năsuc la prostul
ce nu-i vede compatibilitatea
iar de ești cârcotaș și-i negi tu rostul
oricât ai vrea, nu poți suci dreptatea!
poezie de Petre Conceatu (5 noiembrie 2014)
Adăugat de Petre Conceatu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Petre Conceatu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre femei
- poezii despre femei și bărbați
- poezii despre timp
- poezii despre prostie
- poezii despre naștere
- poezii despre nas
- poezii despre existență
- poezii despre dreptate
- poezii despre culori
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.