Singurătate
Ziduri dușmănoase
mă-nsoțesc
pretutindeni
între deznădejde și speranță
marea se unește cu cerul
urmele pașilor
trec nevăzute
sunt singur
umbra-mi rămasă lipită
de tălpile ei
refuză să mă urmeze.
poezie de Ovidiu Scridon din Portretul unui gând
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.