O altfel de poveste cu berze şi copii...

Povestea sumbră ce s-a petrecut
În noua Românie democrată,
Pe raza unui sat puţin ştiut –
O spun acum cu inima-ntristată

A început ca joaca-a doi copii
Cu-a lor nenorocită jucărie –
Primită-n dar de la părinţi zurlii –
Şi s-a schimbat curând în tragedie...

Cei doi, odrasla şefului de post,
Un răzgâiat, un viitor coţcar,
Cu-amicul – mototol, obez şi prost –
Dar fiu al preamăritului Primar,

Cum n-au rămas în vară repetenţi,
Culanţi, tăticii lor le-au procurat,
Iresponsabili, dar omnipotenţi –
O armă sport – cu aer comprimat

Ca orice coate-goale parveniţi
Babacii erau straşnici vânători,
Găsind firesc să fie pregătiţi
Primarii şi sticleţii viitori!

Au tras vârtos, cruciş şi curmeziş
Pe dealuri sau pe baltă, prin zăvoi,
Iar într-o zi, ascunşi în stufăriş,
Au împuşcat o barză şi-un bărzoi!

Poliţia din sat şi Primăria,
Prin şefii lor, n-au agreat figura,
Au confiscat de-ndată jucăria
Şi le-au impus să-şi ţină naibii gura!

În cuibul de pe uliţa cea mare
Doi pui de barză adăstau cuminţi,
Cu ochii ţintă undeva, în zare,
Sperând s-apară bunii lor părinţi...

Şi-o veste s-a întins ca focu-n sat
Cu fapta nicăieri nemaivăzută
A berzelor ce puii şi-au lăsat
Plecând spre altă casă, neştiută!

La poartă, chicoteau două băbuţe:
– Vezi ţaţo, satul se modernizează,
Urmând exemplul noilor mândruţe,
Chiar barza... puii şi-i abandonează!

Sătenii se-agitau, cu zarvă mare,
De la bunic la plodul cel mai mic,
Iar puii se stingeau făr-de mâncare
Cu-ncetul, nemaipricepând nimic...

Că nimeni n-a ştiut cum să-i ajute
Din toţi ce-au apelat la Primărie;
Şi după zile lungi de chinuri mute,
În moarte, au scăpat de agonie...

Şi totul a intrat în matca veche,
Cu nunţi, alegeri şi înmormântări,
Lăsând uitării nobila pereche
De oaspeţi dragi, sosiţi de peste mări

Cei ce-au gândit că arma-i jucărie
Noi neghiobii de-acum nu vor mai face:
Primarul, un corupt, e-n puşcărie
Iar poliţaiul de-o ciroză zace...

Un râu ce şerpuieşte pe aproape,
De-atunci în orice toamnă s-a umflat,
Strivind gospodăriile sub ape
Şi chiar câţiva din sat a înecat!

Mulţi, peste ani, şoptesc cu grijă mare
Ca de-un blestem din Ceruri proferat,
Că lungă vreme după-acea-ntâmplare
Nu s-au născut copii în bietul sat...

Mă iartă, preaiubite cititor,
Nu pot s-aplic reţeta uzuală
De-a scrie doct şi moralizator,
La cele povestite, o MORALĂ!

Smerit, te rog cu inima curată:
Călăuzit de suflet şi de minte,
Aflând că-i o poveste-adevărată
Extrage singurel... învăţăminte!

poezie de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!