Sonetul valului pe... val
Privirile-mi spre ea sunt permanente,
Ele n-au timp, nici spațiu, nici durată,
Și, Doamne, nu încep cu-"a fost odată",
Îi spun cinstit, că sunt intermitente...
Nu pot să le măsor nici în procente
Și nici în flori cu frunză tremurată,
Ci doar în poezia inspirată
A unei fermecate-adolescente.
Ea,-n fuga-i după Absolut, visează
Să-i pună stop Neantului rival,
Și-n dorul ei, luminile pulsează
Venirii unui cavaler medieval...
Talentu-i ferm, vă spun, anticipează
Că versul ei va curge val pe... val!
sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre visare
- poezii despre versuri
- poezii despre timp
- poezii despre spațiu și timp
- poezii despre lumină
- poezii despre frunze
- poezii despre flori
- poezii despre dor
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.