O lume împotrivă
Cu o lume împotrivă, ne mai zbatem, mai murim,
Ne mai pierdem în derivă, dar tot aprig ne iubim!
Facem tuturor în ciudă, vom sfida chiar Universul,
Nu poate-o lume zăludă, să-i schimbe iubirii mersul!
Întreg perfect, format din doi: el și ea, ce se iubesc,
Același ce-l formăm și noi visul nostru omenesc,
Blând țărm să-mi fie trupul tău, inima-ți, fie-mi altar,
La tine-am să mă-ntorc mereu, eu și gândul meu hoinar!
Tu ești primăvara care, în iarna mea polară,
Îmi aduce numai soare,-n ochii-i de căprioară;
Să nu-mi mai alungi cocorii, lasă-mi pomii înfloriți,
Hai să alungăm toți norii și să zburăm fericiți!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.