Descumpănire
Ce echilibru între zi și noapte
A dat această zi de echinox,
Când primăvara e un paradox
Și toate visurile sunt inapte?
O ceainărie undeva, aproape,
A tras obloanele când a decis
Că nu mai clocotește niciun vis,
Iar îngeri se împiedică-n hârtoape.
Descumpănit de ridurile vremii
Sângele nostru curge potolit,
Cuvintele s-au tot împotmolit
Și pentru repetenți nu se dau premii.
Speranța-și știa lecția de viață,
O clipă a fost totul în balans,
Atât, un echinox! Apoi suspans
Și umbra ta pierzându-se în ceață.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Mioara Anastasiu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.