Fantomele tristeții
Cad fulgi târzii din iarna înghețată
Și picături de ploaie se-amestecă perfid
Vestind o primăvară timidă și-ncercată
De zile încărcate cu nori pe cer și frig.
Departe orizontul fantome își descarcă
Pe umeri îmi așterne o mantie în gri
Și ochilor în ceață tristețea le așează
Spunând cu reci cuvinte că tu nu vei veni.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Doina Bonescu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.