Negociere

Lasă-mi, iarnă, primăvara care stă la pândă-n muguri!
Ia-ţi oferta expirată, de zăpezi în vălătucuri!
Ai întârziat, dar asta nu te scuză nicidecum,
că iei ultima leţcaie văduvei, pentr-un nou fum!

Ea se bucura, sărmana, c-a scăpat şi iarna asta
de-mprumutul pentru lemne şi tu îi aduci năpasta,
doar ca să-ţi respecţi cel rang de inimă îngheţată
şi s-aminteşti tuturor cum era iarna odată?!

Asta e! Ai pierdut trenul, mai vine unul la anul.
Pân-atunci, te odihneşte, nu ne îngheţa elanul!
Tu, crăiasă, ia trăsura şi mulţumeşte c-ai fost!
Time out! Azi nu mai ai farmec, bisul tău ar fi anost!

Aşa-ţi păstrezi demnitatea şi puterea peste vremi?!
Nimeni nu te-o respecta, dacă iar sub viscol gemi
şi-l înşeli apoi cu gerul, rătăcind prin munţi şi văi,
născând copii de pripas, fulgi de nea - mici... pămpălăi.

Poţi dormi, fără de grijă, până la sfârşit de toamnă...
Lasă-i locul primăverii, iarnă dragă! Fii o doamnă!
Toată lumea ţi-e duşman, nu simti deloc pulsul străzii?!
Vino, te ajut să fugi! Ieşi prin spatele ogrăzii!

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!