Brațele-mi de catifea
Tu dormi atât de liniștit
În brațele-mi de catifea
Pielea ta și-a mea se-mbrățișau
Când tu erai un om iubit frumos
Acum suntem acele flori
Ce se pot pune-n geam
Și pietrele ne cheamă-n ultima privire
Ne cheamă când tu nu vei sta
E iarnă-n inimile noastre și noi vom fi iubiții tăi
E iarna unui artist ce strigă când tu ești indiferent și vrei
Să schimbi fotografia noastră cu a unui cerșetor
Tu primul nostru vis... ce vei fi oare?
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.