Frica
Apari, galopând, din tenebre,
Stropind cu neliniști în jur,
Îmbraci în veșminte funebre
Tot cerul cu gânduri de-azur.
Îmi tulburi și pacea din vise,
Îmi faci răsăritul apus,
Amesteci dorințele-n clise
Ce-mi vor viitorul distrus.
O, nu! Îți voi pune zăbala,
Puterea-ți voi ține-o în frâu,
Culoarea-ți, cea neagră ca smoala,
Albi-voi cu piatră de râu.
Voi face din tine speranță,
Vei fi, viitorului, plus,
Iar pașii-ți vor fi cutezanță
În mersul, ușor, din apus.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.