Porci
La ceasul când mama mea era în dureri
au înconjurat casa și cartierul, toată țara
a fost arsă în foc, cum arde febra.
M-au urcat într-un camion ca pe atâția alții
dezbrăcați de viitor. N-am mai fost strigat niciodată
pe numele meu, nimeni nu m-a mai chemat,
aveam doar un număr lung, precum drumul
pe care mergeam, sau mai degrabă,
pe care eram duși: noi eram porci
cu un număr tatuat,
pe un drum întunecat în mijlocul nopții.
poezie de Juan Calero Rodriguez, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.