Izvoare, zbucniți în lumină
Izvoare, zbucniți în lumină
aproape prea zorit.
Ce din temeiuri țâșnește
senin și sfințit?
În nestemată,-n adânc
străluciri făurește,
și-n lung răcoros de livadă
smerit ne-nsoțește.
Noi, cum îi răspundem
metamorfozei în cânt?
O, cât de smintit despicăm
undă, pământ!
poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii (1906-1926), Desăvârșite, traducere de Dan Constantinescu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre smerenie sau poezii despre lumină
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.