Berzele
Din tărâmurile calde, purtate pe-aripi de dor,
S-au întors berzele-acasă, zborul nu le-a fost ușor,
Cuiburile sunt stricate, viforul nu le-a iertat,
Cu crenguțe, rămurele, îndată le-au reparat.
Între vârfuri de salcâm, la margine de ogradă,
Sub aripa mamei, caldă, puișorii stau grămadă,
Se tot uită după soare, tremură golași, rezistă,
Primăvara-i la-nceput, frigul încă mai persistă.
De cum se revarsă zorii, adunate pâlcuri, pâlcuri,
În margine de zăvoaie, prin viroage și prin smârcuri
Scormonesc cu ciocul lung în adâncuri și străfunduri,
Aduc hrană-ndestulată pentru puișori la cuiburi.
Soarele-i tot mai puternic, s-a mai încălzit pe-afară,
Dinspre miazăzi adie vânt călduț de primăvară,
Un copil joacă șotronul, sărind sprinten pe-un picior,
Bucuros că, și lui, barza i-a adus un frățior.
poezie de Nicolae Matei din Linișor lunecă luna
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.