Sonetul XVII
În ce ferice grădini, cu pururi udatele coame
de arbori, pe ce gingășii de lujer golaș
rodesc ale mângâierii ciudatele poame,
mustind? Sunt poate-n sărmanul plai nevoiaș
al mizeriei tale! Uimit ești de vrajă!
De preabogatele boabe rămâi uluit:
neatinsă-i nespusa, frageda coajă;
nici păsări, nici viermi nu te-au gelozit
luându-ți nainte! Oare-n pomi îngeri învie?
De blânzi grădinari tainici grijiți,
rodind pentru noi, făr-ai noștri să fie?
N-am izbutit noi, umbrele, semnele serii,
seci și copți prea devreme, prea curând-ofiliți,
să turburăm oare cumpăna verii?
poezie de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea a doua, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Cartea "The Notebooks of Malte Laurids Brigge" de Rainer Maria Rilke este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.