Muzeu

Am început să mă înfăşor pe spirală
Ca o vertebră pe nervul
Subţire...

Să desprind cunoaşterea
Ca pe o scoarţă de copac
Din ochii bătrânilor,
Dintre ridurile anoste
Ale timpului din fildeş....

Pe cei doi umeri mă apasă
Minerve, două bufniţe
Ce-şi rotesc tot mai repede
Capetele cu ochi statici.

Răul şi Binele...

Ca două encefale gemene
Ca inimi ce pulsează
În priviri solare himalayene.

Amintirea lor mă duce cu gândul
La nisipurile ondulate
Ale dunelor cuminţi şi periculoase
Bogate ca şi o cadână ascunsă.,
Ca un jaguar fără ospăţ.

Din umbra smochinului
Pe care îl irig uneori
Cu saliva acidă a şerpilor tăioşi,
Apar leneş
Caravanele ce lasă în nisipul fierbinte
Urme de cămile cu gene lungi, întoarse,
Paşi fideli ai unor peregrini
Care nu se mai satură
De atâta dună.

Aud ruga de la Mecca,
Liturghia din biserici
Văd chipul prelung al Bizanţului
Sinagogile cu arcade
Ce ascund steaua.
Un preot grăbit îmi spune
Să renunţ la cruce.....

Schiturile din lemn se tot înalţă
Şi înalţă, până îmi acoperă
Fruntea,
Până devin una cu cerul.

Acolo, într-un cuib din nisip
O oază din care ies efluvii,
Ghirlandele lui Mahatma
Lotuşi încleştaţi pe încheieturile
Prizonierilor miraţi,

În formă de virgulă,
Stă mortul spălat de ocrul roşu
De ploaia deasă a orizonului.

Amfora plină cu vin
Giuvaerurile ce strălucesc mai mult
Decât ochii sălbatici
Spada bătută în ametist
Tăcerea împietrită a sfincşilor
Cu aripi,......
Arteziana ce s-a oprit din ţâşnet,

Aşteaptă să fie despachetate
De un om cărunt
Ce şi-a pierdut pentru o clipă eternă
Privirea în ochelarii arhetipali.

poezie de Andreea Molnar
Adăugat de Andra Iosifan
Votează! | Copiază!