Iubire fără anotimp
te iubeam aproape copilărește
cu bucuria primei jucării
primite-n dar
și nu era Crăciunul...
de fapt nici iarnă nu era
nici primăvară
cineva încurcase anotimpurile
adormeam cu tine în gând
și mă trezeam
cu numele tău pe buze
soarele cădea într-o dungă
pe cartea ce veghea noptiera
și visele mele
obișnuiam să mă ascund între file proiectându-te în fiecare personaj îndrăgit
cădeau ghiocei...
legasem șnurul alb-roșu
la fereastră
iarna râdea în pumni
primăvara nu mă găsea
nici tu
rătăciserăți drumul...
marginea lumii își așezase linia
dincolo de gard
până și albul lăptos al ceții
se sprijinea leneș
de ziua ce abia începea
sub puful zăpezii
gemeau mugurii
lacrimile primăverii scânteiau
la streașină
numai eu rămânsesem prinsă
într-o poveste ce nici nu trecea
nici nu venea
copilărind o iubire fără anotimp
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Gabriela Mimi Boroianu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.