Ochii care plâng
În regenerabilele fragmente de timp
Tot ce e strict se transformă-n mormânt
Cu regretabile fracturi de nimic
Tot ce e mort se consumă în timp.
Din efemerele rostogoliri spre adâncuri
Tot ce e viu se preface-n pământ,
Sub scoarța fricii gemem de nimic
Tot ce e slab se pierde în vânturi.
În deflorabilele cadavre ce ne plâng
Tot ce e sânge se revarsă-n labirint
Ca viermi secați ne tragem spre nimic
Tot ce e viu sunt ochii care plâng.
poezie de Alexandrina Vlas (1 martie 2018)
Adăugat de aliona vlas
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.