Dor de mamă

Ce dor îmi e de tine, mamă,
Când teii înfloresc pe-alei
Şi când parfum de grâne coapte
Se-alintă pe sub norii grei.

În acest colţ uitat de lume
Îmi port cămaşa de suspine,
Sunt încă trist şi obosit
Bolnav de vreme şi iubire.

Ce mult aş vrea să vin acasă
Şi în genunchi să-mi cer iertare
Că am plecat de lângă tine,
Eu m-am pierdut în depărtare.

Am să-ntorc în luna mai
Când înfloresc din nou bujorii
Să îţi sărut obrajii umezi
Şi tâmpla ninsă de venirea serii

Ce dor îmi e de tine mamă
Mă mistui iar în flăcări vii
Şoptindu-ţi numele într-una
În zări albastre şi pustii

poezie de Liliana Ghiţă Boian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!