Mama
Rază desprinsă din soare,
Nestemată între stele,
Pată vie de culoare
În desenul vieții mele.
Ochii ei, privire blândă,
Brațe, mângâieri ușoare,
Glasul, rostire plăpândă,
Dorul ei, rană ce doare.
Zâmbet, primăvară nouă
Îmbrăcată-n sărbătoare,
Lacrima, boabă de rouă
Plânsă-n pâlnie de floare.
Părul, unduiri de lanuri,
Gura, fagure de miere,
Anii ce-ai venit în valuri
S-au adunat în tăcere.
Timpul nu s-a îndurat,
Te-a luat, mamă frumoasă,
Ai fost raiu-ntruchipat,
Stâlp și ancoră în casă.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.