De-o vreme
de-o vreme pe lângă timp trec,
de frică să nu dau de mine.
serii spinării-n roz, mă aplec...
adierii supus fără a mă abține.
de ani, aproape nicio singurătate
ființei mele nu se vrea paralelă;
de la nord la sud, pe neașteptate,
sunt trecut și legănat ca o velă.
prin marmură-milă înoată efigii
cu ecouri zvelte de uitată pruncă.
simt cum mi se prind de emoțiile gri
fără motiv, așteptările de luncă.
cuvântul în margine de carte
e-n primejdia vântului, al răsfoi.
muchiile odăii-n lumini așezate
reușind alăturat cais a priponi.
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Mihai Savin. [Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre înot
- poezii despre vânt
- poezii despre uitare
- poezii despre singurătate
- poezii despre seară
- poezii despre roz
- poezii despre pericole
- poezii despre lumină
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultimele zile au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.