Faceți loc
Voi topi, primăverilor, gândul,
Indemnat de nebune chemări,
Ce ascund felinarelor, rândul,
Într-un verde alergic... la mări.
Voi trasa pentru viață, repere,
Firul roșu întins, ca un semn,
Pentru negre și stranii himere,
Ce încalcă momentul solemn.
Voi striga ne-ncetat, adevărul,
Cu iubirea nu pot face, negoț,
Sinonim cu trădarea, e mărul,
Iar întâiul, Adam, n-a fost hoț.
Voi pătrunde abisul, se poate,
Am nevoie de timp, de noroc,
Știu a da oltenește... din coate,
Am venit, sunt aici, faceți loc.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.