Stele de mare
era o seară obișnuită
luminile se răsturnau în paharul
de whisky
curge ploaia
fără niciun fel de expresie
sub stropii grei părem
stele de mare
clipești (?)
nu mă mai privi când suntem
doar incertitudine
și fundal
adunat
undeva sub Dumnezeu
lasă furtuna să umple iar paharele
nu poate ploua la nesfârșit
nu?
poezie de Sorina Rîndașu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.