Divorț cu ușile închise
îmi gonesc tristețile
una câte una
pare a fi
un fel de divorț
după câteva trăiri
golite de vlagă
din care
zbaterea a creat
primul tunel înspre Dumnezeu
dar nici nu mai contează
mă furișez în umbra
celui rămas
și tac...
doar asfințitul îmi înțelege gestul
poezie de Teodor Dume din Lacrimi de pe altarul trupului (2018)
Adăugat de Teodor Dume
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre tristețe, poezii despre religie, poezii despre divorț sau poezii despre Dumnezeu
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.