Sub dulcele soare
Sub cerul clar, lipsit de nori
Lucrând sub arzătorul soare,
Cu pielea arsă, înnegrită
Muncesc pe câmp sleiți țăranii.
Se adapă... și se spală
Împreună, la grămadă,
De nămolul gros, fierbinte
În pârâul rece, iute.
Trestia cade, secerată
Strânsă la un loc grămadă,
Un muncitor le cară în spinare
Ducându-le în jos la vale.
A muncit destul, e slab
Ca o scândură, s-a uscat
Bătut de soare și de vânt
Ca o ramură de alun.
Și așa continuă munca
Sub soarele dulce, arzător,
Tăietorii muncesc de zor
Adunând trestia de zahăr.
poezie de Edmond Ioan Siladie (4 martie 2018)
Adăugat de Edy t.K
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.