De s-ar lăsa cândva tăcere mare
De s-ar lăsa cândva tăcere mare,
Si dacă tot ce-i vag și întâmplare
Și râs vecin ar fi să înceteze,
Și dacă simțurile-n vuiet, treze,
Nu m-ar opri din veghea mea prea tare :
Atunci cu gândul meu aș fi în stare,
până la margini, tot, să te gândesc,
și să te am (cât zâmbetu-n durată),
și iarăși vieții să te dăruiesc,
ca pe-o răsplată.
poezie de Rainer Maria Rilke din Ceaslov, Cartea întâi - Carte despre viața monahală, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.