Adio, mai rămân
Rostogoliri și frângeri de stele,
Desnădejdi în Paradis și-n Iad,
Amoru-i metafizică în toate cele,
E-un clocot sfânt și,-adesea, retrograd!
E-o boală ce ne leagă de nuanțe,
E un capriciu și-un fior dement,
În fiecare toamnă, ai restanțe,
De nu le treci, rămâi chiar repetent...
În amor, mai sunt și sentimente pure,
Când îngerii sărbătoresc în sânge,
Dar nimenea din lume nu poate ca să jure,
C-atunci, când te ridică, amorul nu te frânge!
Și-adesea, în amor, ți-auzi singurătatea
Cum urlă în surdină, puțin câte puțin,
Chiar dacă în răstimpuri, suavă-ți, jumătatea
Îți scrie-n piept cu sânge: Adio, mai rămân!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre îngeri
- poezii despre toamnă
- poezii despre sărbători
- poezii despre sânge
- poezii despre stele
- poezii despre singurătate
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre religie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.