Mă simt acasă între zi și vis
Mă simt acasă între zi și vis,
unde copiii-ncinși de goană dormitează,
unde bătrânii-n jurul cinei se așează
și locu-i luminat de focu-aprins.
Mă simt acasă între zi și vis,
unde-ale serii clopote-au sunat,
și fete, prinse-n zvonul depărtat,
pierdut se-apleacă pe-al fântânii ghizd.
Și într-un tei iubirea mi-am închis;
și verile ce tac într-însul, toate, se mișcă iar,
în crengi nenumărate,
și iar veghează între zi și vis.
poezie de Rainer Maria Rilke, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre vară
- poezii despre tei
- poezii despre seară
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- poezii despre crengi
- poezii despre acasă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.