Nebune şi se ştie

Se dibuiesc şi se adună
cei care cred şi cei ce-ncearcă,
să prindă loc pe lângă lună,
să fie-n cer o stea de noapte!

Îşi vărsa unii către alţii
năduful lor cu vechi sorginte,
se-astupă totul cu spoială
să nu zăreşti un colţ minte!

De vrea cumva să se înalţe
un fir de iarbă să-nflorească,
apare-o umbră ca o gheară
şi-l înveleşte până-l seacă!

Ce e acum nu se-nţelege,
reci bolovani şi pietre multe,
alunecă şi curg la vale
şi se lovesc să se înfrunte!

Doar o speranţă se zăreşte
şi-o poartă numai muritorii,
şi dacă-i sinceră balanţa
doar unii vor atinge norii!

Rămâne timpul să aleagă
să-i pună-n praf, să-i ducă-n zare,
să-i îi atragă către soare
să fie stele călătoare!

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!