Paralelă...
Sub fereastra casei mele
Se adună păsărele
Și-mi vorbesc prin ciripeală
Să le dau de ciuguleală,
Eu le-arunc resturi de pâine
Să le-ajungă până mâine...
Oricum, alta e ideea
Care gâdilă corneea,
Cum sufletul are dorinți
Milogite printre dinți,
Tot așa primește porții
Din firimitura sorții,
El se-agață peste poate
Din a vieții surogate,
Culmea care îl izbește,
Pe-undeva se mulțumește,
Cumpănirea e departe,
Inspiră pofte deșarte...
Între om și-o altă fire
E o mare osebire!...
poezie de Vasile Zamolxeanu (3 martie 2018)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vorbire
- poezii despre viitor
- poezii despre viață
- poezii despre suflet
- poezii despre păsări
- poezii despre pâine
- poezii despre poftă
- poezii despre mulțumire
- poezii despre dinți
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.