Disimulare de fiori proscriși
De abisale depărtări... sedusă,
Purtată enigmatic înspre dor,
Tăcerilor nebune predispusă,
Deschis-ai al păcatelor zăvor.
Cuvintele grăbite... licitează,
Pe buze înflorind... ortografii
Eretice... ce încă decontează
O cratimă... și zeci de erezii.
Oracolul luminilor... se-agită,
Sărutul... e distinsul grămătic
Al virgulei pierdute în ispită
Ce-și fierbe inocența în ibric.
Destinul pare pus în antiteză,
De-un oarecare ins, copulativ,
Rămas în așternut fără viteză
Ca un birjar, murdar și emotiv.
Plăcerea lui, excentrică risipă,
Disimulare... de fiori proscriși,
Întârziați... și oarecum în pripă
Pasionali, perfizi... și indeciși.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.