Afonie

C mare de pitar, c mic de pitar
Cântec cu partitura săpată în table de lut
pe care se multiplică urechi cu timpanele dezvelite, întoarse-n afară
semne purtătoare de lănci
ecouri ale îngerilor transformaţi în pumnale
simfonii
simfonia destinului
cu o roată împotmolită-n nămol
şi abecedarul cu file îndoite de trecerea luminii prin litere
sângele se amestecă în fiecare celulă
cu plumbul căzut din cuvinte
săpând adânc în artere, în vene, în oase,
în aerul pe care l-ai ademenit să te pască,
în rostirile agăţate de gâtul oamenilor
cu care ţi-ai împărţit viaţa
încerc să ghicesc lucrurile care muşcă din tine
şi caut felia de suflet neatinsă de moarte

muzica a ajuns la final
şi bis nu se mai cere de mult
doar clănţănitul dinţilor morţii
se mai scrie acum pe cerul gurii
în portative.

poezie de Daniela Varvara
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!