Culori furate
le așez pe rană
ca și zvâcnirea primăverii
mi-a căzut cu tronc un bolovan de tăcere
pe așteptare
stătea ghemuită așteptând zorii de mărțișor
sporovăise cu luna ca să treacă mai repede noaptea de dinainte
în carul mare îngerii încărcau culori și miresme să le arunce pe pământ
în brațele femeilor
zeițele împleteau sângele cu albul zăpezilor eterne
pentru evele încă necioplite din lutul dumnezeirii
forfotă mare în cer și pe pământ
dar doare al naibii de tare renașterea culorilor
eu am furat galbenul din brațele unui înger trist și obosit
privea în gol dincolo de frumusețea solară a narciselor
acum le țin apăsat pe rana deschisă
s-au colorat în roșu pe margini
sângele plouă din mine
peste primăvară și înroșește
răsăritul zilei de mărțișor
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre culori
- poezii despre îngeri
- poezii despre timp
- poezii despre roșu
- poezii despre primăvară
- poezii despre zăpadă
- poezii despre tăcere
- poezii despre tristețe
- poezii despre sânge
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.