Mă cheamă Alunka
Mă cheamă Alunka
și mă duc încotro mă cheamă ea
cu brățările ce se mișcă zornăind în ploaie
ploaie de raze la încheieturile mâinilor
plec către mine, către ea, unduindu-mă
mătăsos si creț este părul meu,
lăsat în bucle să se nască,
bucle crețe prinse în creștet de pieptăne
strămoșii mei nu-l cunoșteau când culegeau bumbacul
calc pe urmele lor
rămase în amintirea pământului
brățările de la picioare prind sclipiri de aduceri aminte
cercei de rouă prinși de puful bumbacului
iar tălpile mele gustă din trecerea timpului peste lutul ars de ani
lut ars și bătătorit ca palmele asprite de cules
trec mai departe, călcând peste vreme
și ducându-mă cu pas leneș acolo unde
mă cheamă Alunka
poezie de Alice Diana Boboc
Adăugat de Eliana Serban
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Alice Diana Boboc. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.