Lumini de veghe
coboară printre oameni femeie
scoate din cutie vioara cea veche
la ferestrele caselor mici și albe cântă iar
despre sori și păduri nesfârșite
plouă fără întoarceri
peste noapte s-au ridicat ziduri noi
la marginea cetăților luxuriantă vegetație
vârste rubiniu scânteind
același trup în care adorm fără prihană călătorii spre Nord
alunecă spre cadranul solar cuvintele imperfectele
pietrele tresar în munți a descântec de ierburi amare
apele cresc fântâni se nasc în deșerturi
vara își poartă cerbii spre inima neagră a pământului
prin pădurile de mesteceni se aprind lumini de veghe
dincolo de capătul lumii trece iar umbra mirelui
caligrafiind pe nisipuri
numele tău
poezie de Dana Banu
Adăugat de Eliana Serban
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Dana Banu. [
1 Viorel Muha [utilizator înregistrat] a spus pe 1 iunie 2009: |
| Femeia este coborâtă printre oameni, după o ordine mai presus de noi stabilită! Edenul a fost trădat și vândut, deci Ea nu mai poate coborî în păduri nesfărșite, singură! Plouă fără întoarceri. Da, căci trebuie să te gândești bine, dacă faci rău și apoi mai te întorci. Poezia are finețea rasată a unui sfârșit, dar nu scoate în evidentă opusul la afirmațiile care vrea să le scoată în evidență, ca un final apoteotic. Am citit totuși cu mare placere această poezie. |
2 Câinele [din public] a spus pe 3 februarie 2014: |
| aceasta poezie are la baza o intelegere gresita a mitului ; varianta alternativa singura corecta pornind de la materialul poetic existent( o aluzie somnambula la vechiul testament) e aceea in care punem constient si voluntar astfel de cuvinte in gura sarpelui care e atat de parsiv incit inainte de a indemna la rau mai are si rabdarea de a-si valorifica cu eleganta elocinta lui de lord sambelan asa poezia e slaba patetica descriptiva inconstienta nenecesara aiurista feminista baclavista si deci nevaloroasa |